Stau cateodată şi mă gandesc la copiii care au părintii langă ei.Ce bucurosi trebuie să fie! Spun asta pentru că aşa aş fi şi eu. Dar de....! Părinţii mei nu sunt în tară! Au plecat in străinătate pentru a duce noi copiii lor(menţionez că mai am un frate) o viaţă mai bună, lipsită de griji. La început a plecat doar mama. Chiar nu ştiam că o să fie aşa de greu fără ea....nu mai avea cine să îmi dea un sfat...Ceea ce era mai dureros (nu ştiu dacă folosesc cuvintele potrivite) urma să vină. Peste o perioadă de timp, aproximativ un an şi cateva luni, urma să plece şi tatăl meu împreună cu fratele meu. Acesta din urmă era cel mai bun prieten al meu cu care vorbeam orice. Acum principala modalitate de a comunica cu ei a rămas internetu si desigur telefonu. Îmi este tare dor de toţi trei şi de-abia aştept să mă duc în vacanţa de vara la ei. De aceea vreau să vă dau un sfat: respectati-vă parintii şi să îi iubiţi din tot sufletul vostru pentru că v-au dat viaţă şi să stiţi că ei ar face orice pentru copiii lor. Vă spun asta din proprie experienţă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Asa e ai dreptate ....mai ales azi dupa ce mi s`a intamplat ....sti u ;)
Ai drepatae Iulia, parintii sunt cea mai de pret comoara a noastra
Trimiteți un comentariu