Doamna profesoară de romană ne-a dat de făcut o temă foarte interesanta. Până săptămana viitoare( 12 noiembrie) trebuie sa facem o aplicatie privind Mănăstirea Cozia. Nu stiu dacă mă voi descurca asa cum trebuie dar până atunci să scriu câte ceva despre această mănăstire.
Ctitorie de seama a celui c
are a fost unul din marii domnitori ai Ţarii Româneşti Mircea cel Bătrân,Mănăstirea Cozia stă pe straje, în bătaia valurilor învolburate ale Oltului in zidurile sale, la confluenţa falnicilor munţi cu dealurile roditoare ale ţinuturilor vâlcene binecuvântate de Dumnezeu. Iată ce spunea despre semnificatia numelui ''COZIA'' Paul de Alep in jurnalul călătoriei sale în Ţara Românească între 21 august 1656 si 13 octombrie 1658:''În limba lor numele acestei mănăstiri ,Cozia este o fortareaţa de pământ din pricina nenumaraţilor din aceasta ţara''. A fost construită , conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construite de Negru Voda. Este înaugurată la 18 mai 1388 prin hrisovul voievodului Mircea cel Bătrân care spunea :'' ... a binevoit domnia mea sa ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănesti pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udoba.'' Hrisovul este totodată si actul de atestare a localitatii Călimănesti, judetul Vâlcea, pe teritoriul căruia se afla.
Pictura interioara este facută intre anii 1390-1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de inzestrarea si înfrumusetarea sfantului lăcaş prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate si moşii. De asemenea îi va dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea are robi ţigani care sunt folosiţi atât la exploatarea sării cât şi la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt si Valea de pe Lotru. La 28 martie 1415 se scrie de către marele voievod Mircea cel Bătrân, hrisovul prin care mănăstirii Coziei i se dăruieste vama de la Genune. Lăcaşul a primit în continuare noi donatii din partea diferiţilor domnitori urmaşi la domnia ţarii. Astfel până la 1500 sunt elaborate 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii intăresc posesiunile sale.De-a lungul timpului,mănăstirea va fi reparată şi renovată de diferiţi domnitori: Neagoe Basarab , Radu Paisie, Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare şi consolidare s-a făcut 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de catre guvernul României la interventia patriarhului de atunci Justian Marina.
De remarcat este faptul că în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poarta numele . Istoria sfântului lăcaş este strâns legată de istoria ţării.În timpul ocupaţiei austriece a Olteniei mănăstirea va fi o fortăreaţa redutabilă în calea cotropitorilor. Îl găsim aici numit curator civil prin decretul nr.519 din 4 mai 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza pe preotul Radu Şapca, participant de seama la revoluţia burgheza de la 1848 din Ţara Românească. Este de remarcat cuvântarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversării Unirii :''Ştiţi că acest templu este zidit de prinţul Mircea cel Bătrân pe la anul 1384. Acest prinţ viteaz , de asemenea şi ceilalţi Vlad al v-lea, Mihai Bravul al Valahiei cum şi Ştefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejeşte pentru apărarea acestor ţări, de a scăpa pe străbunii noştri de năvălirile ce veneau din alt
e parţi''. 
are a fost unul din marii domnitori ai Ţarii Româneşti Mircea cel Bătrân,Mănăstirea Cozia stă pe straje, în bătaia valurilor învolburate ale Oltului in zidurile sale, la confluenţa falnicilor munţi cu dealurile roditoare ale ţinuturilor vâlcene binecuvântate de Dumnezeu. Iată ce spunea despre semnificatia numelui ''COZIA'' Paul de Alep in jurnalul călătoriei sale în Ţara Românească între 21 august 1656 si 13 octombrie 1658:''În limba lor numele acestei mănăstiri ,Cozia este o fortareaţa de pământ din pricina nenumaraţilor din aceasta ţara''
Pictura interioara este facută intre anii 1390-1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de inzestrarea si înfrumusetarea sfantului lăcaş prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate si moşii. De asemenea îi va dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea are robi ţigani care sunt folosiţi atât la exploatarea sării cât şi la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt si Valea de pe Lotru. La 28 martie 1415 se scrie de către marele voievod Mircea cel Bătrân, hrisovul prin care mănăstirii Coziei i se dăruieste vama de la Genune. Lăcaşul a primit în continuare noi donatii din partea diferiţilor domnitori urmaşi la domnia ţarii. Astfel până la 1500 sunt elaborate 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii intăresc posesiunile sale.De-a lungul timpului,mănăstirea va fi reparată şi renovată de diferiţi domnitori: Neagoe Basarab , Radu Paisie, Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare şi consolidare s-a făcut 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de catre guvernul României la interventia patriarhului de atunci Justian Marina.
De remarcat este faptul că în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poarta numele . Istoria sfântului lăcaş este strâns legată de istoria ţării.În timpul ocupaţiei austriece a Olteniei mănăstirea va fi o fortăreaţa redutabilă în calea cotropitorilor. Îl găsim aici numit curator civil prin decretul nr.519 din 4 mai 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza pe preotul Radu Şapca, participant de seama la revoluţia burgheza de la 1848 din Ţara Românească. Este de remarcat cuvântarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversării Unirii :''Ştiţi că acest templu este zidit de prinţul Mircea cel Bătrân pe la anul 1384. Acest prinţ viteaz , de asemenea şi ceilalţi Vlad al v-lea, Mihai Bravul al Valahiei cum şi Ştefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejeşte pentru apărarea acestor ţări, de a scăpa pe străbunii noştri de năvălirile ce veneau din alt
e parţi''. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu